Releveu – Rămâne De Văzut

Am plecat când m-ai gonit, deci n-ai de ce să regreți
M-ai așteptat și am revenit, acum ai la ce să te aștepți
Încă arunc spre inimi cuvinte ca pe săgeți
Iar dacă te doare prea tare, trebuie să înveți să mă ierți
Duc în spate 21 de ierni, dacă renunți să mă cerți
Îți știu toate păcatele, dacă te denunț să mă-ndrepți
Dar mai e până atunci când te-anunț să te-mbeți
Iar dacă nu aveți ce fuma, mă puteți incinera dacă vreți
Umezeala din pereți îneacă gânduri seară de seară
După ce încă o zi se termină la aceeași țigară din scară
Aprind un cui și devin melancolic ca iară
Fumul de aici și mirosul de scanc îmi aduc aminte de vară
Și mi-aduc aminte de noi, adu-mi aminte să mint
Și dacă vrei încă să mă doară, aruncă cu flinte să simt
Și lasă-mi pe răni lacrimi ce devin sfinte subit
Să-mi aduc aminte de patimi cu 30 de monede de argint
Ascultă aste cuvinte pe beat, te cutremură bass’ul
Și crede-mă în jurăminte nu mint, chiar dacă îmi tremură glasul
Iar tu nu te da lovit chiar acum, hai ține pasul
Mai am puțin de trăit, mi-am fumat copilăria și atlasul.
„yo, 2009, 15 februarie, yo, Releveu, Patefon Records c****,
o vreme tâmpită, yo yo yo”.
Rămân același poet trist, același păgân
Cu un stil de viață boem risc să rămân același român
Rămân același copil pierdut prin ploaie și fum
Dar gata oricând să transform tot de pe foaie în scrum
Rămân îndrăgostit de toamnă când rămâne să-mi spui
După prima lună din iarnă, dacă pleci sau rămâi
Și rămân stupefiat când văd că vă interesează câștigul
Și că din tot ce a fost au rămas numai vântul și frigul
Rămân scârbit de strategii ca un șahist la pensie
Și-s curios dacă veți ști să ieșiți singuri din depresie
Putem să avem ce ne dorim, trebuie numai să vrem
Iar dacă vrei să ne întâlnim, rămâne de văzut când ne vedem
Ramâi cu bine acum pe bune, va trebui să plec
Rămân cu tine, nu dau nume, ar trebui să aștept
Și adu-ți aminte de mine, când va începe să plouă
Aici termină februarie 15, duminică 09, pace

Sensul versurilor

Piesa exprimă regretul și amintirile unei relații trecute, cu un ton melancolic și introspectiv. Artistul reflectă asupra greșelilor și a pierderilor, dar și asupra posibilității unei reîntâlniri incerte.

Lasă un comentariu