Releveu – E Toamna

E toamna și frunzele acoperă fiecare cuvânt
Și ne îmbracă de parcă-s cămăși ce-au fost apretate de vânt
Început de septembrie e cald, e toamnă și parcă
Ce-a rămas din fosta vară își face bagajul și pleacă
E toamna, parcul arată de parcă-i pictat în ulei
Și banca și eșarfa și ea cu tot cu ghetele ei
O privesc, aripi de fluturi îmi gâdilă stomacul
Vocea ei la fel de calmă ca lacul, ca parcul
Vântul sculptează lăsând crăpături pe buze
Parul ei se asortează cu ruginiul din frunze
Se aruncă o ultimă rază care dispare sub pietre
Când soarele e la apus parcă răpus de baionete
Și același vânt provoacă agitație printre meduze
Când mintea îmi este inundată de imagini difuze
Noi doi, malul mării, pe noi două bluze
Picuri dintr-un val te stropesc, eu le cer să-ți ceară scuze
E toamna și marea parcă se revarsă supărată
E seară, pe trup îți sclipește sarea din apă
E toamna, e frig, tu tremuri toată
Te iau în brațe, te strig, fiindcă ai dispărut dintr-o dată
Și te caut și te găsesc ascunsă într-o stea
E toamna și plouă și marea ne-a furat dragostea
E toamna și mai presus ești tu lângă mine
E toamna, aerul rece, parcă simt frigul cum vine
E toamna și doar crengile au rămas din copaci
Te privesc, îți vorbesc, tu mă asculți și-apoi taci
E toamna, vântul răscolește amintiri ce dor
Cupluri lasă-n spate întâlniri când mor
Timpul trece mai greu pe lângă trecători
Lăsând de-acum natura să treacă în memento mori
Toamna împacă inimi când nu, desparte nori
Inima îți dă iubire când nu, îți dă fiori
Soarele încălzește muritori în zori
Pământul destramă vise când nu, împarte flori
E toamna și deja, noaptea-i mai lungă
Și poate d-aia noaptea numai toamna o să ne-ajungă
E întuneric și parfumul tău deja m-a îmbătat
Aș vrea să mă trezesc și nu știu cum să fac
Și mă trezesc tot lângă lac sub un cer pustiu aș zice
Că zburătoarele au plecat spre țări tropice propice
Eu rămân un timp lângă tine să găsim parcului ramă
Deci mă vei găsi aici atât timp cât e toamna