Dsida Jenő – Decembrie
Zarea azi e-n ceață,și lumea-i largă-uncâmp de zăpadă.Vântul, spulberând fulgi, îngânăși-n tihnă de maritaine cântă.…Cu ochi holbați mă uit în jos,că-n mine, poate,s-a înnegrit tot.Tremurând, genunchii mă lasăși sărut neaua,că este albă.