Gândul meu îndurerat
De vise și amintiri,
O amintire dragă
Și un vis rătăcit.
La poalele munților înalți
Se înalță falnică pădurea
Prin care tainic curge un izvor
Cântând un cântec de dor.
Prin frunzele căzute
Suflu-n vânt de la apus
Ce vestește-o iarnă neagră
Cu vifor de nepătruns.
REFREN:
Și gândurile reci, ca gheața
Ce stârnesc durere în mine,
Odată și odată
Devin adevărate.
Flori de piatră ce se crapă
Ape adânci ce seacă
Un dor nestins de demult,
Și raiul prăbușindu-se.
Din temelii ies rădăcini,
Iar viscolul se potolește,
Furtuna se îndepărtează,
În mine răsare un vis.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de melancolie și dor, amintiri pierdute și vise rătăcite, dar se termină cu un sentiment de speranță și renaștere. Natura joacă un rol important, reflectând stările interioare ale eului liric.