Cuminte stau într-una-n barca mea din foi de dor
Și-mi stă aprinsă luna, reduce din culori
Cu mintea mea de-acuma sunt propriul confesor,
Și orice stea e lună în decor.
De-aș ști ce vină am să nu știi cum să rezist
Când văd ucis cu o floare un colț de paradis
Și-un ultim vis stă gata să se-nece lin
În prag mă așteaptă mama, și-am să vin..
Tăcut.. să te ascult.. cântec mut
Tăcut.. să te ascult cântec mut.
Cuminte pleacă luna lăsând în urmă-un gol de foc
De vină-i ea nebuna că nu mă lasă să adorm. Eu vreau să plec ea nu vrea, pleacă ea aiurea, ce păcat!
Păcat păcat de moarte dacă noi ne-am împăca
Ne-ndreaptă pașii poate ar vrea s-o luăm de liniște și-un ultim ceas e gata
În prag mă așteaptă tata.. tăcut să -l ascult cântec mut.
Tăcut să-l ascult cântec mut.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de dor și reflecție asupra vieții, cu accente melancolice și o chemare către liniște. Naratorul caută consolare în amintiri și în prezența părinților, într-un decor nocturn și introspectiv.