Unde ești, fericire, tu, oare?
Unde e chipul tău luminos?
„Eu sunt pe piscul pe care-n urcare
Nu l-ai atins încă-n pasul tău jos.”.
Unde ești, fericire, răspunde!
Vârfuri atâtea eu am supus..
„În apele ce nu le poți tu pătrunde.. ”
Unde ești?! Râuri ce nu le știi – nu-s!!!.
„În cântece noi fremătând în cuvinte.. ”
Unde ești? Cântece-ți dau și-ți voi da!
„Sunt înaintea ta, și iar înainte
Tu doar ajunge-mă de vei putea!”
Sensul versurilor
Piesa explorează căutarea continuă a fericirii, sugerând că aceasta se află mereu dincolo de realizările prezente. Fericirea este prezentată ca o țintă mobilă, mereu în viitor, necesitând efort constant și depășirea limitelor.