-Te rog, lasă-mă să stau să te privesc, ești atât de frumos când cazi pe gânduri.
-Vrei să ieșim undeva?
-Nu. Lucrează. Cum merge piesa?
-N-am personajul principal.
-Atunci scrie despre tine.
-Mhm.. Eu scriu o tragedie, nu o comedie.
Să te dai poet, și să ceri bani pe poezie
E cea mai dură formă de ipocrizie
E o blasfemie
Poetul nu scrie
Poetul rupe din el ca să-ți ofere ție
Poetul nu e palpabil
E doar o energie
Ca și-n propriul trup se simte-n chirie
N-are etnie
Are o întreagă galaxie
Unde își găsește liniștea oarbă
Într-o surdo-mută gălăgie
Ce ironie când comedia
Se transformă într-o tragedie
Și deși e bogat spiritual, moare în sărăcie
Ce magie
Că deși nu o să mai fie
Moartea nu îl împiedică să fie prezent pe vecie
Ce parodie că moartea e vie
Și prinde viață când ajungem în sicrie
Viața te omoară
căci moartea te învie
Viața e un somn adânc
Moartea e o insomnie.
Altă creație
Același proces
Intră prin efracție
În mintea ta, bineînțeles
Ajuns la destinație
Poezul nu cerșește
Chiar dacă-i fără bani
Și inspirația îl părăsește.
Altă creație
Același proces
Intră prin efracție
În mintea ta, bineînțeles
Ajuns la destinație
Poezul nu cerșește
Chiar dacă-i fără bani
Și inspirația îl părăsește.
Nu-i sortit să fie fericit
Deși nu crede în soartă, doar ideea de a fi fericit îl face fericit
Căutând mereu o poartă
Prin care să se scoată
Se simte împlinit pentru că a iubit
Și a îndeplinit ce-a simțit că este menit să facă
Împlinirea nu-i un ocean de iubire
Ci o mare moartă
Nu s-a ținut după gloată
Tata n-a vrut să fie
Și constată că și-ar fi dorit familie
Îmbătrânit, se simte răscolit
Căci viața e o roată și parcă nu simte nimic
Căci odată și-a investit
Toate sentimentele într-o singură fată
Și iată că nici la sfârșit viața nu-i poate fi cumpărată
Arta face toți banii, dar banii nu fac arta
Așteaptă să-i găsiți cusur și pată
Nici decum răsplata.
Altă creație
Același proces
Intră prin efracție
În mintea ta, bineînțeles
Ajuns la destinație
Poezul nu cerșește
Chiar dacă-i fără bani
Și inspirația îl părăsește.
Altă creație
Același proces
Intră prin efracție
În mintea ta, bineînțeles
Ajuns la destinație
Poezul nu cerșește
Chiar dacă-i fără bani
Și inspirația îl părăsește.
-Te chinui și de aceea te iubesc..
-Lasă, lasă.
-Mai bine ți-ai face un rost, că din poezie n-a trăit și n-o să trăiască nimeni. Poet? Poeții mor la margine de drum sau în spitale de boli rușinoase..
Sensul versurilor
Piesa explorează viața dificilă a unui poet, oscilând între bogăția spirituală și sărăcia materială. Poetul nu caută bani, ci se dăruiește prin artă, chiar dacă asta înseamnă suferință și sacrificiu. Viața și moartea sunt văzute ca două fețe ale aceleiași monede, iar arta devine o formă de nemurire.