Strofa 1: C. C.
Sunt omul care-ți dă fiori, uneori
Mă găsești între muritori, nu între flori
Fac rimele-n zori, cum fac urdori
Nu mă interesează dacă apar nori
Apar nori de fum, scrumiera e plină de scrum
Merg mai departe când e totul bun
Îmi place apa la chiuvetă, mersul pe bicicletă
Și să desenez pe pereți cu creta
Apropos, nu-mi place să petrec cu orisicare
Doar cu “nen’tu Shutz” când facem grătare
Gospodare, nu te-nhăita cu noi că te bag în noroi
Sunt crescut prin ploi și beau țuică la țoi
Pentru voi care nu mă cunoașteți, nu vorbiți
Faceți c***tul praf, apoi îl înghițiți
Tu crezi că mașini, femei și lovele
N-am și de-aia nu-mi permit să cânt despre ele.
Refren: X2 C. C.
Nu mă cunoști, n-asculta părerea “la proști”
Nu mă cunoști, ba, nu mă cunoști
Nu mă cunoști, n-asculta părerea “la proști”
Nu mă cunoști, tre’ să recunoști.
Strofa 2:
Nu am gardă de corp, dar am băieți gata să sară
Și gardă de suflet, forța mea interioară
Că dac-aș pune suflet la tot ce aud, m-aș trezi singur cuc
Legat de pat într-un salon la balamuc
Nu-ncerca să mă apropii de cele sfinte
Că-ți iau morții-n p**a cu tot cu morminte
Părinte, hai să ne-mpărtășim cu damigene
Dar nu-mi arăta icoana că nu pup desene
Lăsați copiii să vină la Iisus cum se cuvine
Și mamele lor să vină la mine
Să-mi zică, în caterincă, “băi, creștine, cică…
…Suntem făcute pentru tine ca paharul pentru sticlă
Nu mă cunoști și m-ai desconsiderat
Că nu repet obsesiv pe fiecare piesă “fac rap”
Nici eu nu mă cunosc și nici tu n-o să reușești
Nu-mi întinde mâna, o să cred că cerșești.
Refren: X2 C. C.
Nu mă cunoști, n-asculta părerea “la proști”
Nu mă cunoști, ba, nu mă cunoști
Nu mă cunoști, n-asculta părerea “la proști”
Nu mă cunoști, tre’ să recunoști.
Strofa 3: Shutz
Nu știu cu ce artiști din noul val îți imaginezi că semăn
Cât timp în 13 ani în rap, nu am făcut o flegmă
Alții poate-au parte de-o oarecare cotă de celebritate
Eu pot s-afirm cu mâna pe inimă, “nu mă cunoști, frate”
Sincer, mă îndoiesc de capacitățile tale mentale
Am auzit că-i ridici lu’ Corneliu Vadim Tudor osanale
Și e durere mare că dacă sunt întrebat, chiar nu știu
Câți preferă “Autopsie” în locul unor piese Sorinel Pustiu
Știu în schimb că-i la-ndemână să înjuri pe-un forum sau altul
Un artist, acuzându-l de faptul c-a făcut pactul cu dracu’
C-a scos o piesă de radio care prinde la mulțime
Dacă toți ar gândi ca mine, nu i-ar mai asculta nimeni
Vorbim la persoana-ntâi pe piese despre ce trăim
Ce gândim sau simțim și-o facem așa cum putem și știm
Nu ne dorim cinci mii de bani ori fani forumisti mucoși
Pentru că toți atârnă la un cd moca pe net. Te recunoști?.
Refren: X2 C. C.
Nu mă cunoști, n-asculta părerea “la proști”
Nu mă cunoști, ba, nu mă cunoști
Nu mă cunoști, n-asculta părerea “la proști”
Nu mă cunoști, tre’ să recunoști.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema identității și a percepției publice. Artiștii subliniază că publicul nu îi cunoaște cu adevărat și că opiniile superficiale nu reflectă realitatea lor. Ei își afirmă autenticitatea și refuză să se conformeze așteptărilor.