Născut, 2 ianuarie ’84
Decedat, nu știu, o să vă spun când o să aflu
Să presupunem că acum e clipa în care mă voi duce
Iar voi azi cunoașteți data fiindcă e scrisă pe cruce
Dumnezeu m-a creat, Dumnezeu m-a ucis
Dar a omis că nu pot privi moartea ca pe un vis
Acum sunt în fața lui, îmi ridic privirea și-i zic
Mi s-a spus de când eram mic
Că numai Tu ești unic, dar n-am priceput nimic
Ma tot întrebam de ce, dar acum m-am lămurit
Nu pentru că ne-ai creat, pentru că ne-ai iubit
Și fiindcă ești Tu, singurul criminal din câți au existat
Care e venerat și știi că asta ești, cică
Nu vreau să te conving să mă primești în Rai
Că habar n-am unde mi-e locul
Pot să ard în Rai și în iad să sting focul.
R: Asta nu e ziua morții mele, e cealaltă zi de naștere
Am scăpat de lichele, dar o să dau de altele
Căci precum în cer, așa și pe pământ
Pășesc în Rai ca demon și în iad ca sfânt
Nu sunt indiferent, deși așa pare
Folosesc indiferența ca autoapărare
Că-n acest ocean uman, numit nepăsare
Indiferența e colacul meu de salvare.
Să nu uitați, că am fost un arogant pus pe glume
Și că am iubit RAPIDUL, mai mult decât orice pe lume
Să nu uitați să-mi puneți la gât un fular vișiniu
Și nu uitați să-mi puneți steagul pe sicriu
Să nu uitați, să-mi puneți un microfon între palme
Căci din când în când poate o să-I cânt și lui Doamne Doamne
Să nu uitați să mă vizitați ca să mai bem o bere
Acum, cimitirele sunt parcurile mele
Singura avere pe care pot să vi-o las
Sunt versurile mele, doar prin ele voi căpăta glas
Să nu uitați să mă pomeniți chiar dacă-s o absență
Și că viața e cea mai grea formă de penitență
Să nu uitați că moartea înseamnă eliberare
Că dacă inima nu-ți bate, nu te mai doare
Să nu uitați că de sus cineva vă veghează
Cu aceeași ignoranță ce îl caracterizează.
R: Asta nu e ziua morții mele, e cealaltă zi de naștere
Am scăpat de lichele, dar o să dau de altele
Căci precum în cer, așa și pe pământ
Pășesc în Rai ca demon și în iad ca sfânt
Nu sunt indiferent, deși așa pare
Folosesc indiferența ca autoapărare
Că-n acest ocean uman, numit nepăsare
Indiferența e colacul meu de salvare
Sensul versurilor
Piesa explorează perspectiva unui individ asupra morții și a vieții de după, cu un ton melancolic și auto-reflecție. Vorbește despre indiferența divinității și despre găsirea unei forme de salvare în nepăsare, lăsând în urmă versurile ca moștenire.