Rapha Saec & C. O. D – Imbold

Ra’:
Vin cu un ochi de corb pe cap, mă plimb orb,
Prin lese lungi ca lancea ce mi-o scutur periodic.
Ia-mi rap-ul ca pe un ordin,
Ori din prea multă fală o să-nchizi un ochi ca Odin!.
Ți-e dor de stilul meu haotic, hai mai las-o moale cu gargara
Sau te fac să mănânci din palmă ca Deidara.
Zero barat te bate-n aparat,
Io țin neapărat să-mi deschid umbrela când vă bateți cu c***t.
Vrei să faci ceva? Fă-l pozitiv!
Vrea să fiu mai bun, da’ n-am cu cine, efectiv.
Rap-ul mai nou a prins un efect nociv,
E tehno-circ și-s prea puțini care transmit;
Pentru cei ce-o fac n-am decât respect,
Probabil nu-i mutual, da’ p**a mea, măcar io-ncerc.
În cercu’ în care regulile se respectă ca locu’ de parcare
N-o să mișc nimic, doar o s-acumulez frustrare,
Da din cap în continuare gen sfârșit de episod, dammit!.
Mă rog, n-am probleme, nu mă rog când am probleme,
Mă întorc în trecut ca Cable,
Dau etichete în mall și doar așa mă prinzi c-un label.
Rap-ul-i ca un pumn în perete:
când le dai, le dai concrete, de le dai contur cu crete.
Am încercat să dau timpul înapoi;
L-am dat peste cap.
C.o.D:
Mi-e clar, dispar selenar sau abisal
La un pahar de amar configurat parțial,
Bântui subliminal,
Forțez palpitații motrice, stări nevrotice,
Până-n căi melancolice, amice,
Simte-mi furia și mania pe deplin,
Ca mania de a lua mult sau puțin câte puțin,
Nu m-abțin, Doamne, tre’ să intervin:
Crucea-i arma morții și tu-mi ceri să mă-nchin?.
Revin cu paranormal în normal deja plecat,
De neînduplecat mi-e scopul, da’ s-a terminat.
Ce moment oportun, vreau liniște în taifun,
Tai fum ca Smoker, sigur mă crezi nebun!.
Cu suflet gazos mă scald într-o mare de foc
Fă-mi loc, sau pe loc te las fără noroc
Ca-n orice joc, viața asta-ți fură ce alegi
Și alergi până treci de legi dar nu există regi.
Fac tam-tam ca-n Tartar, prea multă inspirație
Grație grațiilor din mental ce duc la levitație
Uitând de gravitație treci în vid cu invitație
Lasă rugăciunea; minunea naște aberație.
Sunt dispus la impuls, condus în ascuns, cam pus
Și spus de-ajuns cu surplus de neajuns
Rămân ascuns permanent, scârbit și indiferent de dor,
Că-s dator față de sufletul din amanet..
Mult argint în Nazaret.
Ra’:
Linistea mea-i cu spasme:
Când o am, o am, când n-o am, mă f*t în basme
Vrei adevăr? Ia-l din cap până-n călcâi copile,
Doar că adevărul bate-n călcâiul lui Ahile.
Cine-s io să zic din-astea? Nu prea le mai zice nimeni,
Ca pe glumele cu Garcea, so I gotcha!
Plănuiam să scot album, da’ nu știu,
Nu cre’ că-s destul de bun.
O rată-n Buenos Aires,
P-aici indiferent cât dai, niciodată n-ai rest
Înțelegi unde bat, cerebral, n-am celebrat vreodată
Pe dinăuntru-s despicat, des picat, des c***t,
Și-ncerc să trec prin asta, p**a mea, n-am ce să-i fac.
Io mă bag decât să țin de cifre,
Nu știu ce-nțelegi prin liber,
Flow-u’ meu schimbă culorile ca Blaga
Nu tind spre zgârie-nori, mă rezum să zgârii falca.
C.o.D:
Cu trei lame mari ca Wolverine,
Îți spun acum din ce-ncerc eu să-mi revin:
Viața mea e un mesaj, în sticlă de Noroc,
Deci am loc, pun mâna pe pix și-ngrop
Orice pierdere de vreme.
Afară-i urât, mă simt de parcă înot cu ancora de gât,
Și-atât!.
Restul e cancan, resturi tam-tam,
Știam că liniștea urbană e a naturii coroană.
Și pesemne, trecerea din tăcere piere,
Cad stele-n castele, de migrene revedere.
Delirăm intuitiv, permisiv, la superlativ,
Pe drumul ocolit, de timpul primitiv.
Alt Ctrl n-am găsit, deci rămân la F4,
Pe scara cu grade bancare ca ANAF-ul.
Asta da stabilitate!
Din păcate, din fapte reiese că mereu am avut dreptate;
Dar nu mi s-a dat dreptate, cauză pierdută,
Singura calitate defectă o privești prin lupă.
O mie și una de zile dictate de bârfitoare,
O mie și una de migrene în pas de defilare,
O mie și una de sticle înainte de plecare,
O mie și una de nopți trăite în deplasare.
Mă definesc orbește amintiri fără sens,
Văzute din spate, când priveam invers.
Toarnă doamnă! Cusăturile mă fac rigid,
Bate gândul după ele; mă duc să-i deschid.
Ra’:
Nu te așteptai la asta?
Nici eu nu m-așteptam să-mi bag p**a și s-o iau razna,
Plătește gazda, nu plătește gazda,
Înapoi în așpa, și-napoi în ajda.
Zgomot ca cicada,
Mai vorbim și altă dată,
Că mă-ntind mai mult ca banda.
Ra’& C.o.D:
Am încercat să dau timpul înapoi,
L-am dat peste cap;
Eu mă pricep să stric,
Nu să repar ceva stricat!.
Am dat cu timpul înainte,
Dacă n-aveam ce să-i fac;
Eu mă pricep să vreau mai mult din tot ce m-a stricat.
Bis.
<how you’re saying, when I was a purist, and I was like
‘Yo, this music ain’t for you, it’s not for you, it’s only for us’;
It’s like, y’know what? Nah, f**k that!
This music is able to communicate to people who understand struggle.
And so anybody, *anybody*, that can understand that,
I want them to feel, to hear that s**t. >>