Sus, prin crângul adormit,
A trecut în taină mare,
De cu noapte, risipind
Șiruri de mărgăritare
Din panere de argint,
Stol bălai
De îngerași
Cu alai
De toporași.
Primăvara, cui le dai?
Primăvara, cui le lași?.
Un nor sihastru
Și-adună-n poală
Argintul tot.
Cerul e-albastru
Ca o petală
De miozot.
Primăvara, unde ești?
Sensul versurilor
Piesa descrie venirea primăverii într-un mod poetic și visător, folosind imagini delicate ale naturii și ale unor ființe angelice. Se pune accent pe frumusețea efemeră a primăverii și pe întrebarea cui îi sunt dăruite aceste minunății.