Eram singura singurică în casă
Ambii mei părinți plecaseră
Apoi în fața mea am văzut
O cutie mică, bună de privit.
Oh, mi-am zis, ce plăcut și frumos
Trebuie să fie o jucărie pe cinste
Am aprins un chibrit
Cum făcea mama de multe ori.
De câte ori eram singură
Trăgeam către foc
De ce este Soarele rotund
De ce nu mă fac bine.
Se îndreaptă spre mine, nu pot să rezist
Sare cu gheare către fața mea
Ma mușcă tare, mă doare rău
Sar prin cameră.
Oh nu, flacăra mi-a atins fusta
Jacheta-mi arde, se zdruncină departe
Îmi arde mâna, îmi arde părul
De fapt îmi arde tot corpul.
De câte ori sunt singură
Trăgeam către foc
De ce este Soarele rotund
De ce nu mă fac bine –
Focul mă iubește
Ajută-mă
Focul nu mă iubește –
Focul mă iubește.
Am ars complet
Totul este ars complet
Din cenușă, singură singurică
Mă ridic către lumina Soarelui
Focul mă iubește
Focul nu mă iubește.
Ajută-mă
Sensul versurilor
O fetiță singură se joacă cu focul, imitând-o pe mama sa. Focul scapă de sub control și o mistuie, simbolizând distrugerea și disperarea. Chiar și în moarte, ea caută ajutor și se agață de ideea contradictorie că focul o iubește.