E-un zumzet vara-n lâncedele ore
de după prânz; mirosul rochiei, proaspăt,
și-l respira, iar clapele sonore
cântau de parcă aștepta un oaspăț,
sau altceva – a doua zi; sau, azi, -i
și presimțea obscur prezența-n prag,
ci, prin nelimpedea-i fereastră, brazii-i
văzu, -n balans în parcu-i mult prea drag.
Tăcură mâinile-i; o carte rară
vru ea atunci; și, fără preaviz,
parfumul de iasmin că are iz
i se păru, și-aduce a ocară.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă statică de vară, plină de așteptare și melancolie. Protagonista pare absorbită de sunetele clavirului și de parfumurile din jur, presimțind ceva, dar fără a ști exact ce.