Însă chiar prin ușile batante
cu verzi geamuri, aburind pe loc,
un reflex de chipuri captivante
poți simți, și-un fast de-acel noroc
care, unde ele nu mai duc,
s-a ascuns, transfigurat și-uituc.
În ghirlandele de piatră chiar
peste ușa ce-a rămas închisă
e o-nclinare către pace doar
și o milă-n liniștea-i promisă,
și se înfioară câteodată
când le-nvăluie umbros o boare;
și blazonul chiar, ca o scrisoare
cu noroc, în grabă sigilată,
mai vorbește. I-alungat puțin:
totul doare încă, plânge, știe.
Și plecând pe-aleea prea pustie
și de lacrimi udă, – n plin.
simți pe marginea de-acoperiș
încă-acele urme reci și sparte,
dar cenușa jalei vechi morțiș
vrând s-o țină mai departe.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de melancolie și regret legate de trecut. Naratorul contemplă amintiri și urme ale unor evenimente trecute, simțind durerea și jalea încă prezente, încercând să se distanțeze de ele.