Pământul, cerului, ce-ascultă multă lume
cu luare-aminte, -i spune că sunt punți
între ei doi – anume
acești munți.
El pare-nduioșat, adese,
că-i ascultat frumos și, -atunci, se-ndură
să-și dea pe față viața; iar după, nu-i mai iese
nici un cuvânt pe gură.
Sensul versurilor
Piesa explorează relația dintre pământ și cer, sugerând o legătură profundă și tăcută între cele două entități. Pământul, ascultat de mulți, comunică cerului prin intermediul munților, iar cerul, impresionat, își dezvăluie viața, rămânând apoi mut.
