Adesea papa cufundat în fast, –
om venerabil de altfel –
prin legea sacrului contrast
l-atrage chiar pe diavol lângă el.
Noi neglijăm şi nu vorbim deloc
despre acest mirabil echilibru;
ci, iată, sunt curenţi prin Tibru
şi orice joc îşi are-un contrajoc.
Şi-mi amintesc de când Rodin
mi-a spus în voce cu căneală
(plecam cu el spre Chartres, într-un tren)
că cea mai pură catedrală
are-un dispreţ în puru-i gen.
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea și echilibrul existent chiar și în cele mai sacre sau pure aspecte ale vieții și ale artei. Se sugerează că binele și răul, respectul și disprețul, coexistă și se influențează reciproc.