Rodin

Carl Sandburg – Omul În Mers al Lui Rodin

de

Picioarele țin trunchiul la distanță de pământ.Și iată-ne aici în fața unui adevărat poem al picioarelor.Puteri ale oaselor și tendoanelor ridică pântecul și plămâniiDin lut și deasupra humei unde ochii se uită și-urechile audȘi brațele pot bocăni cu ciocanul, trage cu pușca și mâna motoare.Ne faci a ne simțimândri de picioarele noastre, bătrâne.Și ai lăsat … Citește mai mult

Rainer Maria Rilke – Livezile (XXIII)

de

Adesea papa cufundat în fast, –om venerabil de altfel –prin legea sacrului contrastl-atrage chiar pe diavol lângă el.Noi neglijăm şi nu vorbim delocdespre acest mirabil echilibru;ci, iată, sunt curenţi prin Tibruşi orice joc îşi are-un contrajoc.Şi-mi amintesc de când Rodinmi-a spus în voce cu căneală(plecam cu el spre Chartres, într-un tren)că cea mai pură catedralăare-un … Citește mai mult

Nichita Stănescu – Respirări I

de

Și totuși ce este munca? De ce a ara e muncă? De ce a gândi e muncă? De ce a spera sperare e muncă? De ce a visa visare e muncă? De ce a clădi clădire e muncă?Poate că a venit vremea să fim cu toții talentați. (..)Adolescenți, voi visători care vă pregătiți de muncă … Citește mai mult