Căprioara.
O, căprioara: ce frumos interior
de vechi păduri în ochii ei inundă;
câtă credință tremură rotundă
străluminând al temerii fior!.
Toate acestea cât de viu purtate
în grația vioaie a saltului perfect.
Dar niciodată oricum nu vor ajunge
în nestăpânita inocență a frunții
să aibă vreun efect.
Sensul versurilor
Piesa descrie frumusețea și inocența unei căprioare, subliniind impactul profund al naturii asupra observatorului. Se meditează asupra purității și grației animalului, sugerând că aceste calități sunt greu de atins sau de influențat.