Cine plânge undeva în lume,
fără rost plânge în lume,
mă plânge pe mine.
Cine râde undeva în noapte,
fără rost râde în noapte,
râde de mine.
Cine merge undeva în lume,
merge spre mine.
Cine moare undeva în lume,
fără rost moare în lume,
se uită la mine.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea interconectării umane prin emoții și experiențe universale precum plânsul, râsul, mersul și moartea. Sugerează că fiecare individ este legat de ceilalți, împărtășind un destin comun și o oglindire reciprocă a existenței.