Ce singure puteți fi – de la voi
poeții-nvață, fetelor să spună:
ce-i depărtarea-nvață de la voi,
cum ce-i vecia, de la stele, voi
aflați, de când răsar pân’ or să apună.
N-ar trebui nici una dintre voi
să fie-a unuia cu ochi ce ard
văzând femei; pentru că, -n gându-i, voi
tot fete sunteți. – Și-i păcat, prin voi
magia s-o destrami, ca pe-un brocart.
Lăsați-l singur în grădina-n care
veneați, – rămase veșnic la aceeași
etate, când, ieșind din casa-n care
lăuta-l aștepta în cui, aleea
și-o măsura, pe gânduri, cu pas mare.
Lăsați-l!.. Seara, palide, ca-n vis,
și chip, și voce, -ntr-însul, vi se fac.
Dragi drumurile lungi și goale i-s,
nu vagul alb de sub umbrosul fag, –
bârlogu-i liniștit i-e, și el, drag.
.. V-aude glasu, -acum, tot mai departe
(printre-ale celor ocoliți de el)
și-l doare, ascultându-l înde el,
că și-alții au de muzica lui parte.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema singurătății și a inspirației pe care o pot oferi femeile. Poetul își exprimă regretul că magia inspirației poate fi distrusă și preferă singurătatea creatoare, chiar dacă aceasta înseamnă suferință.