Rafael Alberti – Străinul (II)

Un străin
mă iubește.
Eu nu, nu-l iubesc.
Eu, nu, fiindcă-ntr-una gândesc
că n-am să-l pricep niciodată
când îmi va spune: te iubesc!
Și-mi place să știu dintr-o dată
Când mi se spune: te iubesc!.
Spune-i tu: da!

Sensul versurilor

Piesa exprimă teama de a nu putea înțelege iubirea unui străin și preferința pentru certitudine în exprimarea sentimentelor. Vorbitorul se teme de necunoscut și de incapacitatea de a răspunde afecțiunii.

Lasă un comentariu