Chiar dacă eu aș vrea să fiu
din altă țară, din altă parte,
cine mi-ar înăbuși glasul
mărilor mele?
Cine mi l-ar înnăbuși, cine-ar putea să mă-năbușe?
Am să pot cânta acest copac,
aceste pământuri, acest văzduh.
Am să pot cânta acest văzduh.
Până la moarte aș putea să fiu
în altă parte.
Să cânt în altă parte.
Dar glasul meu l-ar urma
pe acela al mărilor mele.
Al celor două mări ale mele.
Cine mi l-ar înnăbuși, cine-ar putea să mă-năbușe?
Sensul versurilor
Piesa exprimă legătura profundă cu locul natal, chiar și în ipoteza unei vieți trăite în altă parte. Vocea cântărețului este inseparabilă de esența pământului și a mărilor sale, sugerând că identitatea rămâne ancorată în origini.