Poezie adăugată la recomandarea Lilianei Trif.
În toate iubitele mele trecute,
Mereu, te-am căutat tot pe tine, iubito,
Și-aproape-n toate puțin te-am aflat. Doar
În tine, din tine, nimica nu aflu.
Te-ntorc, ca pe-un ceas, de pe-o față pe alta,
Îți scot carapacea de-argint și cadranul
Și timp îndelungat scormonesc prin rotițe
Și arcuri de tine să dau, dar degeaba.
Tu nu ești tu. Nu! Și zadarnic te-asemăn
Cu tine, aceea ce totuși ascunsă
Pe undeva ești (dar pe unde?) și care
Nu vrei nicidecum ca să ieși la iveală.
Un joc dac-ar fi și n-ar fi mai zadarnic.
Un pas dac-ar fi și n-ar fi mai sfielnic.
Tu nu ești tu. Nu! Și-mprejurul tău nu e
Decât o căutare a celui ce te caută.
Închis între patru pereți plâng și sufăr,
Căci, iată, deși te-am găsit, nu te aflu.
Și visul meu trist, ca un câine de-acuma,
Va fi nevoit să se-ntoarcă în cușcă.
De-atât de mult timp te-așteptam, încât clipa,
Când lin ai sosit, am luat-o de umeri
Cum iei pe-un prieten, dar ea, mincinoasa,
S-a-ntors și mi-a-nfipt un pumnal între coaste.
Și-acum împlinirile nu-s împlinite
Și, singur la masa de scris, îmi pierd timpul
Visând c-o să vii, cine știe, ca mâine, -n
Străina aceea ce-așteaptă la poartă
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă a eului liric în dragoste, sentimentul de a nu găsi în celălalt ceea ce caută cu ardoare. Este o căutare continuă și frustrantă, marcată de melancolie și de pierderea speranței.