Cazi de pe mine – veche tencuială
cojită de pe zid cu aspră gheară.
În aer fugi ca frunzele când zboară,
te zdrențui ca o putredă obială.
Te scurgi din trup, din flori, din zarea-amară,
ca sângele dintr-o arteră goală.
Țap negru, fugărit în hăituială,
te-arunci din mine-n râpă milenară.
Aș sparge-oglinzi și aș seca băltoace,
să nu mai văd cum mă despoi la piele.
Tu, lotru cu pistoale și gârbace,
mă jefui de lumină și inele.
Praf și cenușă face-mi-te-ai, face,
tâlhar de stele și fecior de lele.
Sensul versurilor
Piesa descrie trecerea implacabilă a timpului și efectele sale devastatoare asupra ființei și a lucrurilor. Timpul este personificat ca un hoț nemilos care deposedează de frumusețe și lumină, lăsând în urmă doar praf și cenușă.
