Departe de valahicele șesuri,
îl sug osânda, pacostea și anii,
ros de năluci și fript de pofte stranii,
cu ochi fierbinți și lacomi de culesuri.
Demult nu-l mai îmbie musulmanii,
înfipți în pari cu tururi și cu fesuri,
dar încă-i dau târcoale dulci și ghesuri,
în temnița din Buda, șobolanii.
Când luna în mătăsuri îl înșfacă,
zâmbind celulei, galeș și cucernic,
cioplește câte-o așchie gingașă.
și-mplântă-n ea un șoarece nemernic,
să-i pară ba un papă, ba un pașă,
ba numai un tâlhar de vistiernic.
Sensul versurilor
Piesa descrie starea lui Vlad Țepeș în captivitate la Buda, departe de țara sa. El este bântuit de amintiri și își găsește o macabră consolare în torturarea șobolanilor, văzând în ei figuri importante din trecutul său.