Tâlhar incandescent de curcubee…
Cu osii de opale și candoare
greu scârțâia de aur Carul-Mare
când îl prădai pe Căile lactee.
Ai jefuit brățări și chihlimbare
din verzi comete și casiopee.
Rădvanul de zăpadă și camee
al lunii, l-ai hoțit la drumul mare.
Albastru fur de ceruri și lăcuste,
borfaș de cărăbuși și de lalele,
întreg azurul l-ai buzunărit.
Dar anii – lotri negri, hoți de puste –
pândindu-te pe brânci și cu prăsele,
la rândul lor, sub râpi, te-au tâlhărit.
Sensul versurilor
Poezia descrie un personaj fantastic, un "tâlhar albastru" care fură elemente ale naturii și ale cosmosului. În final, chiar și el este jefuit de trecerea timpului, sugerând efemeritatea frumuseții și a puterii.