Ba zbenguit cu vântu-n horă,
ba gudurat lângă pământ,
când vreau în noapte să mă-mplânt,
când freamăt, beat de auroră.
Cu-o șoaptă gem, cu alta cânt,
c-un glas blestem, alt grai adoră.
Ba zbenguit cu vântu-n horă,
ba gudurat lângă pământ.
Mă uit în trup și văd că sunt,
descui o ușă, dau în oră,
închid un geam și dau de-un sfânt.
Ba gudurat lângă pământ,
ba zbenguit cu vântu-n horă.
Sensul versurilor
Piesa explorează dualitatea vieții și a naturii umane, oscilând între bucurie și tristețe, între bine și rău. Este o meditație asupra propriei existențe și a locului omului în lume.