Pasăre galbenă-n cioc,
dragoste cu nenoroc,
nu ai cuib și nu știi loc
să-ți stingi penele de foc.
Zbori spre stelele de miere,
steaua fâlfâie și piere.
Cazi pe creangă de răchită,
creanga pică pârjolită.
Cazi pe flori de căldărușă,
frunzele se fac cenușă.
Zborul tău de jărăgai
n-are luminiș de rai.
Unde aripa ți-o pune,
pure spuză și tăciune.
N-are cuib și n-are loc
pentru penele-i de foc –
pasăre galbenă-n cioc.
Sensul versurilor
Piesa descrie o pasăre a cărei existență este marcată de ghinion și distrugere. Oriunde se duce, aduce cu ea foc și cenușă, neavând un loc de odihnă sau scăpare.