Versuri corectate și adnotate
Veacul meu e veac de câine,De cel fără stăpân,Ci trăiesc de azi pe mâine,Ba să plec, ba să rămân.Am copii și am soție,Am aprins în vatră foc.Ce folos din poezie?Poezia-i nenoroc.Mulți dușmani cu ea. Pe uniiNici să-i bănuiesc nu pot.Cum ar roade discul luniiVârcolacii, ei te rod.Vorbe grele de ocară,Strigă hoții, strigă furii,Sufletul ca să … Citește mai mult
Povara-i grea! N-o să-mi ajungă,Sisif, nici chiar răbdarea ta!Oricât de vrednic m-aș purtaE Timpul scurt și Arta lungă.Lăsând orice mormânt celebru,La fel c-un toboșar cernit,Spre-un dosnic cimitir pornit,Inima-mi bate-un marș funebru.– Atâtea giuvaeruri suntUitate-n beznă și-n pământ,Dormind în veci necercetate;.Atâtea flori dau în zadarParfumul lor subtil și rarÎn taină și singurătate.
Și-așa-mi vine câte-o datăSă dau cu cuțitu-n cheatrăDin cheatră să iasă focDacă-n viață n-am noroc.Când s-o-mpărțât norocuFost-am dus eu la lucru.Și la toți le-o dat cu caruNumai mie cu paharu.Nici acela n-o fost plinJumătate-o fost venin.Nici acela n-o fost rasJumătate-o fost necaz.Și-așa-mi vine câte-un gândSă plec prin păduri cântând, Mai dorule!
Foaie verde peliniță,Sus în deal pe poieniță,Într-un pom, pe o crenguțăFrumos cântă o mierliță,După cântec se aratăCă e tare supărată.Sare din fag în lăstarȘi strigă cu foc și-amar:– Eu nu știu ce-o fi cu mineDe n-am norocel pe lume,Că unii îl au cu carul,Numai eu am ca paharul.Cântă, măi mierliță, cântăCă toată lumea te-ascultă,Cântă mai … Citește mai mult
Pasăre galbenă-n cioc,dragoste cu nenoroc,nu ai cuib și nu știi locsă-ți stingi penele de foc.Zbori spre stelele de miere,steaua fâlfâie și piere.Cazi pe creangă de răchită,creanga pică pârjolită.Cazi pe flori de căldărușă,frunzele se fac cenușă.Zborul tău de jărăgain-are luminiș de rai.Unde aripa ți-o pune,pure spuză și tăciune.N-are cuib și n-are locpentru penele-i de foc –pasăre … Citește mai mult
Strofa 1Câte zile-s într-un anEu numai supărări amȘi nu știu ce să mă facMi-a albit părul în cap. RefrenSupărare, grea ești supărareParcă-i fi o apă stătătoareAi ieșit în calea vieții meleMi-ai adus necazuri și durere. Strofa 2Ceasul vieții care bateL-aș opri să uit de toateSupărarea mea să pleceȘi cu apa să se înece. Strofa 3Supărat … Citește mai mult
Tătar, de nepătruns,Venit din care loc?Cu pacosti veșnic uns,El însuși nenoroc.1962
Între pietre de vismăcinândpuzderii de fluturi de treflăîntr-o dulce spaimă silescnoroculsă-ți ningă să-ți creascăla umerio iarbă mereu enigmaticăla mijlocun șuier de șarpe blândla picioareocăderede pasăre triumfătoare.Și ning așa prin cerul tăunevăzutun semn făcându-mă că uitce fel de noroc ni se macinăîntre priviriun noroc orbde fluturi de treflăfără drum fără zboro mângâiere duioasăprin toată asprimea timpului … Citește mai mult