Cu alge și meduze verzi la proră,
Păcatul ne îmbie și ne-ncarcă
pe mlădioasa, galeșa lui arcă,
sub voluptoasa vânturilor horă.
Și lunecăm pe-adânci miresme, parcă
înveninați de-o dulce auroră,
spre orizonturi care ne devoră,
de unde nimeni n-o să se întoarcă.
Și ne topim în zările-otrăvite,
arși de talazul spart în diademe,
străpunși de-arome tari ca de cuțite.
Și-n vântul cald și putred care geme,
treptat blestemul nopții ne înghite,
cu ochii-ntorși spre stelele supreme.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie spre un final inevitabil și întunecat, sub influența păcatului. Personajele se lasă atrase de un miraj dulce, dar care duce spre distrugere, într-un peisaj marin decadent și otrăvit.