În timpul somnului mă vizitează
munții sălbatici pe care nu-i știu;
fiorduri unde n-am navigat scânteiază
și vin să mă vadă noaptea târziu,
și vaste grădini pe care nu le-am cules niciodată
îmi zumzăie-n sânge ca niște stupi:
– Ia-ne. Culege-ne. Strânge-ne. Iată,
poți să ne smulgi, să ne rupi..
În timpul somnului, cu brațe rotunde,
m-alină femei ne-ntâlnite nicicând;
cetăți necucerite de mine niciunde
prin porți mă primesc dănțuind, luminând,
și lupte unde-am fost înfrânt totdeauna
pe tâmple îmi pun laurii vii:
– Ține victoria, ține cununa,
învingătorule de verzi stafii..
În timpul somnului, răni încă virgine
îmi sângeră-n piept presimțite abia;
lacrimi pe care nu le-am plâns cresc din mine
și fierb în vâltoarea lor grea,
și cruci pe care n-am fost pironit încă
din somn se ridică, subțiri:
Pentru tine lucim sus pe stâncă,
te-așteptăm pentru noi răstigniri..
Sensul versurilor
Piesa explorează experiențele din timpul somnului, unde eul se confruntă cu peisaje neexplorate, întâlniri neașteptate și lupte simbolice. Somnul devine un tărâm al revelațiilor și al acceptării destinului, chiar și al sacrificiului.