Aiudule, Aiudule, temniță cruntă,
Cu noapte lungă și zi măruntă –
Foamea-i mireasă și moartea-i nuntă,
Aiudule, Aiudule, temniță cruntă!.
Aiudule, Aiudule, temniță cruntă!
Tânăra tâmplă o faci căruntă,
Umărul gârbov, inima ciuntă;
Aiudule, Aiudule, temniță cruntă!.
Aiudule, Aiudule, temniță cruntă!
Lumea e largă, viața măruntă,
Bezna ta dură trupuri mănâncă.
Aiudule, Aiudule, temniță cruntă!
Sensul versurilor
Piesa descrie viața grea și plină de suferință din închisoarea Aiud. Accentul cade pe efectele distructive ale închisorii asupra corpului și spiritului, unde foamea și moartea sunt omniprezente.