M-am întrebat de multe ori
Cum de n-am scris o poezie,
În care să regret și eu
Senina mea copilărie.
În părul meu, odată blond,
E o șuviță argintie,
Ce pare că-mi răspunde trist:
Tu n-ai avut copilărie!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul naratorului pentru o copilărie percepută ca lipsă sau neîmplinită. Reflecția asupra trecerii timpului și apariția firelor albe accentuează sentimentul de pierdere și melancolie.