Stele-n sunete de fluier rătăcesc în orice noapte.
Nevăzutule, pe ceruri iar cirezile-Ți paști toate.
Vacile strălucitoare înzoresc livada-n floare
Printre flori și printre poame care și-unde-mprăștiate.
Înspre zori fug ele repezi că dau colbul să răsune
Tu, cu muzica de seară le întorci iar la pășune.
Mi-am împrăștiat dorințe, vise, avântări, credințe.
Ah, Păstorule, în seara-mi le vei face să se-adune?
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie și dorință, invocând imagini ale naturii și ale unui păstor divin. Vorbitorul își exprimă speranța că dorințele și visele împrăștiate vor fi adunate de o forță superioară.