O, nebunule, care încerci
pe tine însuți să te cari
pe proprii tăi umeri!
O, cerșetorule care vii să cerșești
la propria ta ușă!
Lasă-ți povara-n mâinile aceluia
care poate să ți-o care toată
și nu privi cu jind în urmă niciodată!
Dorința ta lumina lămpii-o stinge
de cum răsuflul i-l atinge,
ce păcătos!
Să nu primești nici daruri, nici odoare
din palmele-i murdare.
Primește doar ce-ți dăruie
cel ce-n iubire sacră stăruie.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre eliberarea de poverile auto-impuse și acceptarea ajutorului divin. Îndeamnă la renunțarea la control și la primirea darurilor oferite cu iubire necondiționată, sugerând că adevărata eliberare vine prin credință și abandonarea eului.