Nu: vouă nu vă este dat să deschideți bobocii în flori.
Scuturați bobocul, loviți-l; e peste puterile voastre
să-l faceți să înflorească.
Atingerea voastră îl întinează;
voi rupeți petalele rând pe rând și le aruncați în țărână.
Dar nicio culoare și niciun parfum nu apare.
Nu! Vouă nu vă este dat să deschideți bobocii în flori.
El, care e în stare să deschidă bobocul,
o face atât de simplu.
Îi aruncă o privire și seva vieții îi curge prin fibre.
La suflarea lui, floarea își întinde aripile
și fâlfâie în vânt.
Culori izbucnesc ca niște dorințe,
parfumul dă la iveală o dulce taină.
El, care e în stare să deschidă bobocul,
o face atât de simplu.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre incapacitatea unor persoane de a ajuta la dezvoltarea și înflorirea potențialului, spre deosebire de altele care au darul de a face acest lucru cu ușurință și delicatețe. Metafora bobocului de floare ilustrează ideea de potențial neexploatat și de transformare posibilă.