Alerg ca un mosc în umbra pădurii înnebunit de propria lui mireasmă
Noaptea e noaptea miezului de mai, briza e briza sudului.
Îmi pierd drumul şi rătăcesc, caut ceea ce nu găsesc şi găsesc ceea ce nu caut.
Din inima mea se iveşte şi dansează imaginea propriului meu dor.
Vedenia sclipitoare dispare.
Încerc stăruitor s-o cuprind, dar ea se fereşte de mine şi mă rătăceşte din drum.
Caut ceea ce nu pot găsi şi găsesc ceea ce nu caut.
Sensul versurilor
Piesa descrie o căutare interioară obsesivă și frustrantă, în care eul se pierde în urmărirea unei iluzii. Protagonistul se simte atras și respins în același timp, rătăcind într-un labirint al dorințelor neîmplinite.