C.o.d:
Zile trec, zile vin, simt tot mai puțin
Închin, închin un pahar de unde provin
Venim la pas de dans cu cobre oarbe
sunete de barcă, oglinzi și timpane sparte
Un foc plânge-n noapte, uși de cimitir
tot aici, tot copil, aur suflat cu mir
Mă mir, gândul ăsta lasă urme adânci
valuri sau stânci, migrene sau porunci
Ce vis aport, Anubis, Anubis vis-a-vis de mine ești tu
M-am prins atât de greu, arunc bucăți în șemineu, urmez eu
Las să pară că-i foc și pară
a nu știu câta oară, subtil mă-nfioară în note de vioară
Mărul prins în sfoară, îmi pare atât de rău că te-am părăsit
o, tu căldură maternă, cât mi-ai lipsit.
Ra’:
Sunt un nimeni cu putere, ce scuip e ascuțit ca o lamă-nfiptă-n fiere
oferă și cere, aș iubi pe toată lumea de mi-ar oferi tăcere
plus un minim de plăcere, mă-nvârt nedefinit de timp
nu scriu pe-nțelesu’ tău de cimpanzeu coclit
am hibernat și m-am trezit în viitor
unde mor sau muncesc până mor
sunt cumul de nori negri peste zori
neg valori, sunt vântu’ ce hrănește mori
până devin tornadă, vomit mii de cărămizi sub formă de cascadă
lasă-te purtat sau lasă-te călcat, am stagnat și am dezmembrat
e o serie de urmări care mă f*t treptat la cap
alandala sari, ți-ar din pom portocala
cert e că las banii-n urmă, tradiția p***i mele
până rămân praf în urnă, zic privește partea bună
savurez mici bucurii sau 1% din ce-a mai rămas
are nebunii-s uragan și rad câmpii în timp ce altu-i bate
scriu pe cântec mult peste târziu și ceva-n mine tot răzbate
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de nostalgie și dezamăgire față de prezent și viitor. Artiștii reflectă asupra pierderilor, a trecerii timpului și a luptei cu propriile demoni, căutând mici bucurii în mijlocul haosului.