C. O. D. :
Yo… Apus cenușiu, aripi incolore levitează
Ofrande paradoxale, cuvânt și frază
Adorm în călimară, idealu’ îmi apune
Înțelepciune… (Stai așa…).
Mă joc cu demonii ca Tabata, treaba ta
Chiar și așa, citește invers ca manga
Tu n-ai idee cine sunt cu adevărat
Nici măcar mie însumi nu m-am prezentat
M-am ratat… Zic de muzică, înțelegi ideea?
Când vorbesc despre mine la persoana a treia
Nu mă refer gramatical, la nivel local
Ascuns în umbre zeci, țin pe umeri un șacal
Kanah, bună ziua! Uite-ți plata
N-am nevoie de ritual să servesc muzica asta
Pași mici de la indiferență la ignoranță
De la om la pion, de la eșec la balanță
Am intoleranță la artificial ca un proletar
Est-european ce percepe sunet cardinal…
Mi-e scârbă de-aproape tot rapul din România
Ascult rap din alte țări și zic: jos pălăria!
Materializez idei în spunte, că așa cred
Dacă mint, să fie pe cuvântul meu! C-asta cred
C-am rămas puțini, dar demni de toată stima
Mineri de-i ataci, nu te apără nici mina!
Ador rutina controlată-n orele impare
Când scriu și teșit de foame… Se pare
Că-s un MC slab, cu texte foarte slabe
Dar cu toate astea-s neînțelese de majoritate!
Sunt șomer da-mi văd de treaba, scad
Din cei ce apar ca ciupercile lui (?)!.
Kefren:
Oare-a câta oară
Să dau sfoara-n țară?
Mai umplu o coală
Chiar și-n stare de avarie
Le-am dat strofa anului încă din ianuarie
Blană, dar că n-o bagă nimeni în seamă…
Ce-nseamnă să fii proletar în rap?
Absolut nimic, sincer, cred că ne-ar strica la cap!
Însă când scuip, încă simt fluturi în stomac
Sar scântei, tre’ să mă țin într-un mediu controlat
Nu-s afectat, nu le-am dat niciodată dreptate
Rapu’ nu-i carnaval, sunt rupți de realitate
Cine poate s-o dea în pilde despre demnitate
Când eu cutreier Pământu’ ăsta din antichitate?
Când scuip ce scriu se înroșesc pergamente
Aduc ceasu’ rău peste ei ca în bombardamente
Rapu-i babilon, cine ce să reprezinte?
Mincinoșii ăștia nu mai pun accentu’ pe cuvinte…
Mi-e scârbă! Cum să vorbești despre onoare
Când îți minți fanii pe live-uri cu nerușinare?
Falși ca MC, falși ca persoane
Falși în esență, ființe inferioare!
Atâția sclavi… M-am întors în Egiptu’ Antic
Numai prin prezența mea îi domin semantic!
Când mă văd, își bagă capu-n pământ ca struțu’
Și practic pe ei tortura în stil Kenjutsu…
Greu să mă citești, nu-s previzibil
Arunc săgeți aprinse-ntr-un maldar de explozibil!
Sensul versurilor
Piesa este o critică la adresa scenei rap actuale, accentuând lipsa de autenticitate și superficialitatea. Artiștii își exprimă dezamăgirea față de starea actuală a muzicii și își reafirmă angajamentul față de valorile underground și lirismul profund.