NOCTURNĂ
G. Bacovia.
1. Sare moina, cade apa, glod
Să nu mai știu nimic, nimic
Ar fi un singur mod
Un bec agonizează, există, nu există
Un alcoolic trece piața tristă.
2. Orașul doarme dus
În umezeală grea
Prin zidurile acestea
Poate, poate doarme ea
Case de fier în case de zid
Și porțile grele, grele se-nchid
Un clavir îngână încet la etaj.
Refren:
Umbra mea stă în noroi
Stropii cad, ninge zăios
La un geam într-un pahar
O roză galbenă se uită-n jos.
3. Orașul doarme dus
În umezeală grea
Prin zidurile acestea
Poate, poate doarme ea
Case de fier în case de zid
Și porțile grele, grele se-nchid
Un clavir îngână încet la etaj
Sensul versurilor
Piesa descrie o atmosferă apăsătoare de oraș, plină de umezeală și singurătate. Naratorul se simte izolat și copleșit de tristețe, căutând o evadare într-o lume mohorâtă.