E zgomot afară
În interiorul meu e iarnă demult
Mi-e dor de vară
Mi-e dor de anii când stăteam cu băieții la scară
Și singurele probleme erau „munte” de teme
În timpul liber furam steme, embleme de pe mașinile străine
Acum nici nu mai știu cine își amintește de mine
Eu m-am uitat de-o vreme
Alintat de zgomotul din jur
Alinat de zumzetul mașinilor
De plânsetul sirenelor
De jocul știrilor
De temerile mele
Mai ales teama de a nu avea un viitor
Fiecare zgomot e „umor”
Cad și mă ridic
Și nu pot scoate cu clor toate petele
Astea toate valurile sonice
M-au ostenit, m-au obosit apelurile la credință
Și apelurile telefonice ce, ce, ce, ce oameni
Ce ființe comice, ce teatru absurd
Ce cuplu minunat: justiția și guvernul, o oarbă și un surd
Acum între noi vorba fie
Știu că-i o prostie
Dar dacă aș putea cere de sus ceva
Aș cere o câmpie să pot alerga, să mă pot arunca în iarbă
Și să mă ridic din ea fără să știu cât e ceasul
Fără să aud toba și bassul, fără să stau la taifasuri
Unor oameni avizi, pervizi ce te angajează și îți cer să te sinucizi
În drum spre promovare.
Da-mi o câmpie
Nori și un soare
Dă-mi-o doar mie
Dă-mi și culoare
Hai și o floare
La care să mă uit cum renaște după ce moare
Dă-mi și o plajă
Dă-mi și o mare albastră
Ca ochii ei și ca planeta noastră
E prea mult zgomot, vreau liniște
Și acum socot că o s-o am doar după ce-o să bată
Pentru noi ultimul clopot.
Ref:
Da-mi o câmpie
Nori și un soare
Dă-mi-o doar mie
Dă-mi și culoare
Hai și o floare
La care să mă uit cum renaște după ce moare
Dă-mi și o plajă
Dă-mi și o mare albastră
Ca ochii ei și ca planeta noastră
Vreau doar un pic de liniște
Hai te rog și niște momente
Și niște sentimente.
Multe, prea multe, prea multe vorbe
Toate vin, toate din toate părțile
Arde, arde, mă simt ca un chin
Parcă vor toate
Încep să mă-nclin
Da, știu, știu că mă vreți
Și d-aia în casă „vibrați” în pereți
Când zgomot mă apasă o iau pe câmpii
Vreau să știi că mai știu și mai pot zâmbi
Fug de zgomot, el mă aleargă mereu ca un negru destin
Același clopot
Dar cineva are grijă să nu ațipim
Când nu mai pot alerg spre mare, spre val, spre albastru senin
Aleg să simt ce simțim
Nu ce auzim, aleg o plajă și-un vin
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de evadare din zgomotul și stresul cotidian, căutând refugiu în natură și liniște. Artistul tânjește după simplitate și momente de pace, reflectând asupra trecutului și viitorului incert.