Pe izvor, pe izvoraș
Frumos cânt-un ciobănaș,
El cântă din fluieraș,
El își paște oile
Pe câmpul cu florile
De când răsar zorile.
Fericit e ciobănașul
Cu turma lui de mioare
Și c-o mândră ca o floare.
Vara urcă sus la munte
Ciobănașii din Novaci
Cu turme și mândre dragi.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața idilică a unui ciobănaș care își petrece zilele cântând la fluier, păscând oile și bucurându-se de frumusețea naturii. El este fericit alături de turma sa și de iubita sa, comparată cu o floare.