În mijlocul mării un uriaș stătea
Și lacrimile-i curgeau
Asta nu e viața mea
Și valurile veneau, veneau și treceau..
Pe o stâncă înaltă omul sfânt trăia
Gata s-o ia de la început
În lupta cu diavolii a pierdut „Doamne, Domnul meu! „, spunea
„Dar, nici nu am câștigat.. Numele Tău fie lăudat.. „
Refren: „Da.. la capătul lumii-am ajuns
Unde nu-i nici un port
Vreau să mă întorc acasă”.
Pe un pat de aur regele murea
De boală fără leac
Tot aurul lumii, tot aurul aș da, spunea
Să fiu, dacă s-ar putea, tânăr și pur și sărac.
Refren: x1
„Da.. la capătul lumii-am ajuns
Unde nu-i nici un port
Vreau să mă întorc..
.. acum vreau să mă întorc
.. acum vreau să mă întorc acasă din nou.. „
Bridge: Numai Sfinx-ul tăcea și tăcerea sa ca un cuțit tăia
Parc-ar fi vrut să spună asta-i o lume nebună
Poate ai obosit, poate prea mult ai trăit
De mă-ntrebați pe mine poate nu știu bine, dar
Cred că spunea așa: <
Refren: x1
„Da.. la capătul lumii-am ajuns
Unde nu-i nici un port
Vreau să mă întorc..
.. acum vreau să mă întorc
.. acum vreau să mă întorc acasă din nou..
.. acasă.. acasă din nou. „
Sensul versurilor
Piesa explorează regretele și dorința de întoarcere la origini prin prisma a trei personaje: un uriaș, un om sfânt și un rege muribund. Sfinxul tăcut simbolizează înțelepciunea și acceptarea destinului, sugerând că viața, oricât de grea, trebuie trăită și prețuită.