Se duc cocori spre altă adiere
Şi clipa învârteşte roata firii.
Ne logodim din ţărna zămislirii
Cu-o soartă perindată peste ere.
Ne pierdem din plăcerea revenirii
Şi orice dor, jertfirea noastră cere.
Zidiţi în bucurie şi durere,
Ne depăşeşte patima-mplinirii.
Dar e o giruetică mişcare,
Purtând pe aripi nevăzute lutul
Întors în magmele nepotolite..
Şi fiece cocor, fiece floare,
Aduc neştiutoare începutul
Reînvierii noastre tăinuite.
Sensul versurilor
Piesa explorează ciclul nesfârșit al vieții și al morții, sugerând că fiecare sfârșit este doar un nou început. Natura și destinul sunt forțe puternice care ne ghidează existența, iar reîntoarcerea este o parte inevitabilă a acestei călătorii.