Așa se-ntâmplă printre întâlniri și ani,
Să fii mult prea adesea căutat și chiar cumva găsit
Acolo unde nici nu ești și nici nu ai cum fi.
Și să-ți rămână necăutată și dinainte pierdută
Ființa dreaptă,
Însemnarea ei,
Belșugul ei însingurat și nemințit.
Dar dragostea de soartă e o patimă mai mare
Decât orice pătimire,
Decât orice soartă.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de a fi căutat în locuri nepotrivite și pierderea ființei autentice. În ciuda acestui fapt, acceptarea destinului este prezentată ca o pasiune mai puternică decât orice suferință.