Petru Creţia

Petru Creţia – Exercițiu Metric

de

Negri vulturi orbi ocolesc prin vreme,Albe rugi se izbesc de ceruri,Vârste vechi se întorc și stauOtrăvite-n lume.Ochii vechi au uitat durerea,Timpii noi se opresc în maluri,Greu se întorc spre izvorPierdutele ape.Oarbe rugi se izbesc de arme,Nu mai știm dacă timpul trece,Greu învinge gândul cel dreptNelegiuirea.Negru stă între pulberi timpul,Greu te speli de noroiul lumii,Rupte lănci … Citește mai mult

Petru Creţia – Este Mereu la Fel

de

Este mereu la fel în clipă și în veac,Este mereu ca într-un vis fără să fie niciodată vis.Stăm lângă țărm, la începutul serii,Cu fața către larg.Iar valurile vin spre noi, fără priviri, amare și străine,Spre noi care privim, uitați,Vin fără de odihnă, rânduri după rânduri, reci,Urlând sub cerul fix.Se năpustesc nestăvilit spre noiDin largul cenușiu … Citește mai mult

Petru Creţia – Incongruență

de

Așa se-ntâmplă printre întâlniri și ani,Să fii mult prea adesea căutat și chiar cumva găsitAcolo unde nici nu ești și nici nu ai cum fi.Și să-ți rămână necăutată și dinainte pierdutăFiința dreaptă,Însemnarea ei,Belșugul ei însingurat și nemințit.Dar dragostea de soartă e o patimă mai mareDecât orice pătimire,Decât orice soartă.

Petru Creţia – Licitație

de

Pentru că altfel chiar nu mai e cu putință și deoarecePlecăm.Se scot la mezat următoarele lucruri:Un puternic binoclu de câmp împreunăCu tot ce-a fost văzut prin el cu un prilej sau altulȘi cu deosebire în Egiptul vechi;Fotografii ale unor neștiute persoaneDe secol incert; rețeta unor elixiruri nebăute,Redactate într-un stil înflorit și suspect;O hartă apocrifă a … Citește mai mult

Petru Creţia – Tu Dulce-Neagră

de

Tu dulce-neagră, furios amarăEsenţăCare bântui arborii şi gândul,Făcând şi desfăcând gânduri şi lumi,Iluminând pe dinlăuntru pătimireaŞi sfâşiind fragila rezistenţăA clipelor chemate să se ducăŞi să urceÎn alt timp.Ţie, trecere şi stavilă, ar trebui să-ţi dămUn numePe care iadul fiinţei să nu-l ştie.

Petru Creţia – Trecutul

de

Prea multă culoare, muzică de fond, parfumÎn ce numim trecut,Prea mult pitoresc și tânguire,O dulce milă de sine,Un iz tandruCare vrea să umple lumea.Prea mult conținut al sinelui și prea puțină formă a sa.Mai aspră, mai curată fie căutarea, dobândirea și pierderea lui,Nimic nu rămână din puterea clipelor,Din pulsiunea lor violentă și amorfăDecât adevărul lor.Nu … Citește mai mult

Petru Creţia – Zidul

de

Ne-am dus singuri, cu piciorul, cu corăbii,Am trimis soli și iscoade,Am făcut tot ce-am putut:Pretutindeni, la capăt, era un zidÎnalt.De fapt știam dinainte, dintotdeauna de el,Dar oare robii nu știau, fugind, că vor fi prinși?Iar noi, nerobi fiind, știam ceva mai mult,Știam de ce e zidul și de când și până când,Dar nu de asta … Citește mai mult

Petru Creţia – Bat Vânturi Mari

de

Bat vânturi mariPeste întinderi mariȘi după-o vreme ostenesc în noiDin pricină că unele stele nu-și țin cuvântul.Și, ostenite, se prefac în ape ușoareCe cad ca niște fără soartă ploi peste pământulAșternut în adâncul din noi.Însă deasupră-ne, mereu neostenit,Trece etern și tăcut prin zenit,Peste lumi, cuvântul și vântulPe care stelele drepte nu l-au mințit.Și asemenea lucruri … Citește mai mult

Petru Creţia – Despre Lucruri și Zei

de

Întuneric, tăcere și pură uitareSe află în miezul oricărui lucru,În adâncul și în esența fiecărui lucru,În adâncul soarelui și al lunii,În adâncul pământului vechi și al mării vechi,În adâncul oricărei forme, realități, întruchipări și puteriRevelate sau irelevate,În adâncul gândului și al părerii,În adâncul inimii și în adâncul ochilor lumii.Și datorită lor lumea e plină de … Citește mai mult

Petru Creţia – Cine

de

Cine să vină, sălbatic și rece, cine să vinăSă ne facă ultimul semn?Cine să ne așeze sau să creascăÎntre tine și mine, cineSă sfâșie, ori să stingă, ori să nu ierte,Ori să ne ascundă unul de altulCa și când n-am fi fost?Cine să ne golească privirile și să ne-nghețe buzeleȘi apoi să ne uite?Cine, chiar … Citește mai mult