Cum se desprinde ochiul de pe luciul apei
Negustorul de săbii cu tâmpla crestată
Apoi omul de tinichea și tu bându-ți cafeaua
Pe furiș sub norul de fum și-o frunză de laur
Cineva tot desenează o dungă verde pe hol
Peste ochi și noi alunecăm de-a lungul ei
Murmurând cuvinte ciudate
Un talmeș-balmeș și nici nu știu cum
Deodată se face înghesuială în ochiul tău stâng
Un cui mustind a rugină în noapte
O trompetă beată și un zgomot de pași
În fereastra vecinului se dă Lost Highway
Și amintirile din ea se scurg până
Sub caloriferul de fontă
Lumina stinsă un ochi hulpav și o pâlnie
Din tablă cutată
Ne prindem de carne cu spaimă, zuruind
Până se face iar și iar
Dimineață
După care coborâm și colorăm cerul cu albastru
Sensul versurilor
Piesa explorează tema transformării și a schimbării, folosind imagini suprarealiste și metafore puternice. Versurile sugerează o stare de confuzie și alienare, în care amintirile și realitatea se amestecă într-un mod straniu și neliniștitor. Finalul oferă o rază de speranță, cu imaginea cerului colorat în albastru.