D-lui Gala Galaction.
Scânteind sub ursa-mică, ghiolul de argint e-un clopot
Care-nchide, ca-ntr-o seră, flora stelelor polare
Ce-nfloresc spontane sub al grindinei de gloanțe ropot,
Când, pe văi, durează noaptea umbrele-i de apărare.
Florile de pe câmpie le cosesc mitraliere
Și cu sucurile scurse spală rănile mortale
De eroi căzuți în tină ca și simple efemere,
Ce adorm de veci pe-o floare, îngropându-se-n petale.
Singură, în tot cuprinsul, flora stelelor polare,
Înflorind spontan din ghiolul de argint ca dintr-o seră,
Scutură multiple jerbe și coroane funerare
Peste flori și peste oameni secerați de mitralieră.
Sensul versurilor
The poem reflects on the destructive nature of war, contrasting the beauty of nature with the harsh reality of death and destruction. It uses the imagery of polar stars' flora to symbolize resilience and mourning amidst the devastation caused by war.