Când vocile mor, muzica mai întârzie,
Mai reverberează un timp în memorie –
Mirosul, când violetele mor discret,
Devine mai insistent și mai urgent.
Petalele rozei, când roza a murit,
Cad pregătind cald baldachin celui iubit;
Iar gândurile, când vei pleca spre stele…
Iubirea însăși va ațipi pe ele.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea persistenței amintirilor și a esenței lucrurilor după dispariția fizică. Muzica, mirosul și iubirea transcend moartea, lăsând o amprentă durabilă.