(din Répétitions, 1922).
Să dormi, cu luna într-un ochi și soarele în celălalt,
Cu dragostea pe buze, o pasăre frumoasă-n păr,
Împodobită cu pădurea, câmpia, drumurile, marea,
Împodobită și frumoasă ca-nconjurul lumii.
Aleargă de-a lungul peisajului,
Printre crengile de fum și roadele vântului,
Cu picioare de piatră în ciorapi de nisip,
Prinsă de mijloc de mușchii râului,
Și fără nici o teamă pe chipul tău schimbat.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de visare profundă, în care persoana este în armonie cu natura și frumusețea lumii. Este o imagine poetică a unei conexiuni intime cu peisajul și elementele naturale.